Tuesday, January 11, 2011

răni

Mă dezbraci din priviri și îmi admiri trupul.
Dar dacă îmi dezbraci sufletul, vezi aceeași frumusețe?
Sau o vezi măcar?
Îmi ceri creionul să corectezi ceva
Căci totul e bine, dar totuși...
Întotdeauna există un "dar".

Nu vreau să joc jocuri murdare
În care eu îți arunc cuvinte grele
Iar tu îmi înșeli privirea.
Căci până la urmă tot acolo ajungem
Unde tu mă iei în brațe
Iar eu mă pierd cu firea.

Număr totul: zile, stele, lacrimi
Nu mă judeca și nu încerca să mă înțelegi
Așa sufăr și tot așa iubesc.
Am adus 2 valize acasă
Sunt cadouri și bucăți dintr-o inimă frântă
Dar cadourile nu le mai găsesc.

Și am așa un dor..
Dar nu e loc pentru regrete
Că nici pentru săruturi nu a fost.
Te-ascund în gânduri și te rog să nu pleci
Tu uiți. Și mai ștergi din amintiri
Iar eu încă încerc să le mai găsesc un rost..

CC.




8 comments:

  1. Dacă ai ştii cât de bine mi se prelinge fiecare vers, fiecare emoţie pe suflet în timp ce citesc ce scrii tu. Trăiesc, mai bine zis.

    Mi-eşti dragă şi cu răni şi fără. Dacă ai răni voi fi lângă tine să suflu, să treacă. Să pansez, să râd până îţi vor da lacrimile de fericire. Pentru că tu eşti fericire, nu ai cum să fii altfel.

    Hugs,

    Cu drag,

    Andra.

    ReplyDelete
  2. just..breathtaking..and also heartbreaking, just how I feel :p >:D< :*

    "Am adus 2 valize acasă
    Sunt cadouri și bucăți dintr-o inimă frântă
    Dar cadourile nu le mai găsesc."

    asa e de adevarat :-<

    ReplyDelete
  3. Sunteţi triste şi-mi sunteţi dragi toate trei...

    Aşa că în premieră acest post vi-l adresez vouă, Prietenelor mele. Da, e cu majusculă acest cuvânt pentru că nu vreau să i se piardă sensul printre celelalte cuvinte "mărunte".

    Fiecare dintre noi are răni mari, mici, vindecate sau veşnice...Hai să vedem dacă reuşesc să desenez un zâmbet acolo unde acum e schiţată nefericirea.

    CC eşti prima pentru că suntem în vizită pe blogul tău :D Ce îmi inspiri? Onestitate, poveste, maturitate, magie, curcubeu. Şi cineva care aşteaptă cu poftă teribilă delicioasa supică de pui de la mama, undeva pe holurile uscate ale studenţiei. :D

    Andra mea...de tine aş putea să scriu cât de un post. De ce? oh, simplu...Mă uit la mine şi la situaţiile gen "serios???nu cred! şi eu la fel!" sounds familiar? Thought so :)) (Cred că deja am obţinut zâmbetul. Şi al meu s-a întipărit aici)

    Ştef. Tu ce ai tu? Ajută-mă să le înveselesc pe fetele astea două care nu înţeleg că rasetele lor mă bucură. :D Şi şi...erm....un banc pentru antrenarea buzelor într-un zâmbet:

    "Ce au în comun bărbaţii şi ceapa?
    Când dai jos primul strat şi ajungi să-i descoperi...te apucă plânsul!" :))))

    (Rog cititorii de gen masculin să nu se ofenseze. Acest material este destinat obţinerii unor zâmbete şi trebuie tratat ca atare.)

    Cred că am făcut de-un post...3 în 1 :D
    Vă pupăcesc şi vă şi gâdil dacă postul nu a avut efect.

    Somebody who cares.

    ReplyDelete
  4. Îţi mulţumesc din suflet, Flavia. You made my day! >:D<

    Poate că avem răni pe suflet, dar se vindecă. Suntem prea puternice, frumoase şi crp-iste :)) Vă pup pe toate şi abia aştept primăvara! :*

    ReplyDelete
  5. Anytime, my dear one >:D<

    Şi bine zici!! :D Iar până va sosi primul ghiocel, propun să facem noi primăvară prin zâmbete şi soare în suflet.

    Vă pup şi eu pe toate!

    ReplyDelete
  6. CC, it's so breath taking, you are sweeping off my feet.

    Love you tons babygirl

    ReplyDelete
  7. Pentru "Deasupra Valului" ce trece si atat, un banc scurt:
    "Care e diferenta intre o baterie si o femeie?
    Bateria are si parte pozitiva."

    Rog sa nu se supere cititoarele, incerc doar sa aduc un zambet ;)

    Ps. O poezie frumoasa ce poate fi inteleasa doar de cei care au fost raniti,caci restul ajung sa vorbesca de mancare.

    ReplyDelete
  8. Zoli :)) Payback?
    Mulțumesc. Nu cer nimănui să înțeleagă versurile mele, sunt sentimente transpuse în cuvinte, trebuie simțite :)

    Mulțumesc de vizită!

    ReplyDelete