Tuesday, November 22, 2011

Ca-ntotdeauna


În jur multe oglinzi crăpate
Lovite de furii și de dureri.
Ascund doi pumni răniți la spate
Și-ncerc să uit ziua de ieri.

Nu înțeleg cum am ajuns aici,
Iar timpul parcă stă în loc.
Un ceas oprit pe-aceleași frici
Cu vise prinse la mijloc.

Aștept cât încă am răbdare
Cât încă simt că-mi este dor.
Strângînd în brațe-un răsărit de soare
Alerg ca să-l ascund de-un nor.

Și da, ziua de azi e-o născocire
O să zâmbesc, dar nu ca-ntotdeauna.
Citești tristețe în privire,
Dar în oglindă eu nu văd niciuna.

CC.












No comments:

Post a Comment