Asta e tot.

Adorm strângînd în brațe vise

O parte-ți aparțin. Iar celelalte mor încet.

Degeaba ne ascundem după uși închise

Degeaba-mi lași priviri spre amanet.

Mi-e dor şi-atât. Prea multe întrebări.

O să renunț. Te rog să ai răbdare.

Încă aștept o dimineață plină cu schimbări

Și mai ales o noapte plină de culoare.

Te rog în gând de mii de ori să pleci

Pentru că nu înțelegi și mă rănești întruna.

Dar chiar și-n nopțile de vară reci

O să-mi lipsească primăvara ta - întotdeauna.

Și mă alint cu zâmbete străine

Mă amăgesc, dar sunt cam tot ce am acum.

Ieri am pus punct războiului din mine,

Dar numai astăzi am găsit curaj să-ți spun..

CC.