Îmi iau valiza şi plec!

În 5 minute au reuşit să-mi treacă prin minte zeci de scenarii. Uneori cauţi inspiraţie, dar 5 minute în faţa ghişeului de la ambasada SUA şi te-ai ales cu cel puţin 4 moduri în care ai putea să-ţi petreci următorul an.

"Ia cartonaşul roşu. Dă-mi cartonaşul roşu". N-o să auzi asta de la un fotbalist. Dar eu asta îmi tot repetam în timp ce încercam să răspund la întrebări dincolo de tremuratul mânilor şi datul din picioare. 

Cartonaşul roşu 118 este echivalentul a 3-4 luni în spatele cărora se ascunde dorinţa de a deveni mai independentă, din punct de vedere financiar şi mai ales emoţional. Nu ştiu care din ele îmi va reuşi mai bine, dar de obicei nu mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură.

Îmi doresc o vară care să vindece rănile lăsate de o iarnă rece. O vară în care să mă simt liberă. Fără temeri, fără regrete.

Aşa funcţionez. Dacă nu-mi găsesc fericirea aici, plec. Dar mă reîntorc. Întotdeauna. Şi o iau de la capăt.

Şi nu, nu fug de mine. Doar încerc să mă regăsesc în lumea mare.

Keep your fingers crossed for me!

"I may not have gone where I intended to go, but I think I have ended up where I needed to be." Douglas Adams

CC.