Sunt un robot cu sentimente. Cuvinte prestabilite în conversațiile cotidiene, emoții controlate, mișcări repetitive. Și chiar dacă sună dureros de monoton, n-aș vrea să schimb nimic. M-am complăcut într-o liniște falsă și într-un prezent care nu e nici pe departe ce mi-am dorit pentru mine. Dar e o rutină care îmi permite să amân momentul în care o să-mi adun curajul împrăștiat pe diverse tărâmuri și o să chiar reușesc să vindec un interior zbuciumat. Mă agăț subtil de priviri, zâmbete și atingeri străine și le dau o importanță care îmi lasă suficient spațiu încât să prefac o zi pustie într-una plină de sens.
Mi-am permis să-mi doresc, dar temerile-mi sunt loiale. Poate se aliniază și ele la un moment dat în lanțul infidelităților. Până una alta - aștept. Doar că în așteptarea momentului perfect, am pierdut ore de fericire.
"If your head tells you one thing and your heart tells you another, before you do anything, you should first decide whether you have a better head or a better heart." ~A. Einstein~
CC.
No comments:
Post a Comment