Mar adentro

Eu a trebuit să muncesc pentru toate, dintotdeauna. Din fiecare reușită a curs sânge, al meu desigur, n-aș fi suportat să fie al altcuiva. Așa am ajuns să scriu, din cauza sângelui. Scriu pentru că vocea nu poate duce atâta emoție și atâta sentiment. Pentru că mulți nu știu să asculte, dar cei care știu să citească o să știe și să simtă. Și pentru că atunci când zic că vreau să las ceva în urma mea, vreau să fie întâi de toate sufletul -  al meu va fi unul cu pagini.

Cred cu tărie că atunci când m-am născut, ursitoarea mea în loc să-mi zică cine o să devin, mi-a urat să-mi fac bagajele toată viața. Țin să o anunț că îmi îndeplinesc destinul.

O dorință trezită de un gând ștrengar de a pleca de-acasă. Am mâncat, respirat și visat această dorință. I-am oferit totul, până și ultimul strop de energie. Zile care au durat 48 de ore, pentru că refuzam să nu tai de pe to-do list ce era planificat pentru 1 zi și nu 2; drumuri interminabile; dimineți obosite, dar șlefuite de cafele tari cu gust amar – toate trebuiau să paveze cei 2724 de km până la Valencia.

”Bienvenido a Valencia...” – firește n-am mai ascultat continuarea. Dar în câteva clipe m-a lovit o briză caldă, acesta a fost adevăratul bun-venit. Prima destinație – marea, dimineața devreme pentru că n-am mai avut răbdare. Vorba filmului ”tengo mar adentro”..

Asta e imaginea pe care am luat-o cu mine în vise în fiecare noapte și tot asta mi-a ghidat pașii dimineața când corpul și mintea urlau ”nu mai pot”. Scriu de aici, din această imagine și ce simt e că vreau să îmbrățișez tot ce mă înconjoară, asemenea unei persoane dragi pe care am așteptat să o văd...o veșnicie.

Nu-mi ajung nici ore și nici spațiu ca să-mi așez gândurile și emoțiile. Dar le-am înghesuit pe toate. Doar nu renunți la ceea ce știi că-ți aparține și mai ales dacă e ceva prețios, nu?

”Happiness is when: what you think, what you say and what you do - are in harmony.” Mahatma Gandhi

CC.