Rămas-bun

Mi-am amintit cum e să-ţi doreşti ca unele clipe să nu se termine niciodată. Sau să vrei să se tot repete, asemenea unei melodii pe care tocmai ai descoperit-o şi nu te poţi sătura să o asculţi.

Dar uneori e mai bine ca unele emoţii să rămână prinse în acele momente. Pentru că așa trebuie și nu pentru că mi-aș dori eu.

E şi mai greu să-ţi iei rămas-bun de la un sentiment pe care abia l-ai desluşit. 

Iar cu o ultimă îmbrăţişare, am lăsat acest sentiment, cu speranţa să îl regăsesc când mă întorc şi tot cu speranţa de a nu fi alungat de o altă îmbrăţişare, nu a mea.

”The difficult is what takes a little time, impossible is what takes a little longer.” Fridtjof Nansen

CC.