Uneori imi pierd zâmbetul. Și-apoi umblu ca o nebună și îl caut pe chipuri străine. Dar degeaba. Îmi zic că poate îl găsesc în dimineața zilei de mâine și adorm. Dar dimineața se dovedește a fi păcălită de o insomnie care jonglează cu gândurile mele. Mă apropii de geam și îl deschid larg ca să simt aerul rece. Sunt zile în care a respira este o provocare. Și atunci caut mult aer. De cele mai multe ori îl caut la cei dragi: în vocile lor, în poveștile lor, în zâmbetele lor. Dar mă mai lovesc de uși închise și atunci renunț, pentru că aerul puțin pe care-l am nu-mi este suficient ca să forțez ușile.
Simt că emoțional m-am întors în timp. Am un deja-vu continuu care mă împiedică să înțeleg ce e azi și ce e ieri.
Dar pentru asta am nevoie de liniște și nu doar de una interioară. Toată aglomerația de voci din jurul meu, după un timp îndelungat în care a fost tolerată, a început să-și piardă din intensitate în momentul în care am decis să-mi iau palmele și să-mi astup urechile. Simt un dezgust față de tot ceea ce am ascultat până în această clipă, în care am decis să iau o pauză. Abia acum, după ce am primit prima palmă și am făcut 2 pași înapoi, am văzut imaginea în asamblu, cu toate personajele, drama forțată și un scenariu scris de un amator cu o gramatică proastă. Am încercat să fiu într-atât de corectă, încât am reușit să resping cu succes orice gând care îmi spunea că eu de fapt sunt de altă părere. Dar am o inimă deșteaptă și are grijă să-mi înmâne la momentul potrivit o hartă cu direcția corectă atunci când vede că mă învârt aiurea.
Simt că am nevoie de un nou început. Sper că e undeva după colț. Îmi rămâne doar să găsesc strada potrivită.
In the struggle between yourself and the world, side with the world. ~Franz Kafka~
CC.
Dar pentru asta am nevoie de liniște și nu doar de una interioară. Toată aglomerația de voci din jurul meu, după un timp îndelungat în care a fost tolerată, a început să-și piardă din intensitate în momentul în care am decis să-mi iau palmele și să-mi astup urechile. Simt un dezgust față de tot ceea ce am ascultat până în această clipă, în care am decis să iau o pauză. Abia acum, după ce am primit prima palmă și am făcut 2 pași înapoi, am văzut imaginea în asamblu, cu toate personajele, drama forțată și un scenariu scris de un amator cu o gramatică proastă. Am încercat să fiu într-atât de corectă, încât am reușit să resping cu succes orice gând care îmi spunea că eu de fapt sunt de altă părere. Dar am o inimă deșteaptă și are grijă să-mi înmâne la momentul potrivit o hartă cu direcția corectă atunci când vede că mă învârt aiurea.
Simt că am nevoie de un nou început. Sper că e undeva după colț. Îmi rămâne doar să găsesc strada potrivită.
In the struggle between yourself and the world, side with the world. ~Franz Kafka~
CC.
No comments:
Post a Comment