”Scrisorar” de Mihail Șișkin este o carte pe care o voi reciti ori de câte ori voi simți nevoia să aflu ceva nou despre mine.
Și cum am obiceiul să-mi notez pe semnul de carte paginile cu fragmentele care îmi plac mult, am decis să păstrez tradiția și să le notez și aici.
”Eram așa de fericită! Dar era puțin! Ca să fii fericit, ai nevoie de martori. Te poți simți cu adevărat fericit numai după ce primești un fel de confirmare și, dacă nu prin intermediul privirii, dacă nu prin atingere, dacă nu prin prezență, atunci măcar prin absență.”
”Și acum mă simțeam pe mine prin intermediul tău. Pielea mea exista numai acolo unde tu o atingeai.”
”Știu că exist, dar am nevoie tot timpul de dovezi, de atingeri. Fără tine sunt o pijama goală aruncată pe un scaun.”
”Numai din cauza ta au început să-mi fie dragi mâinile mele, picioarele, trupul, pentru că tu l-ai sărutat, pentru că tu îl iubești.”
”Trag cu urechea la ritmul tău. Și încerc să respir împreună cu tine. Inspir, expir, inspir, expir. Inspir, expir. Încet, încet. Uite așa.”
”Pielea nu e doar un sac în care se află măruntaiele, este cea prin care lumea ajunge la noi. Este un tentacul. Și afecțiunea pielii este pur și simplu o modalitate de a te distanța de atingeri.”
”Ei făceau scandal, de parcă nu știau că toate cuvintele rele nu mai pot fi retractate și uitate. Nu știau că oamenii se ceartă în totalitate și se împacă pe jumătate și, astfel, de fiecare dată se depărtează de iubire, care devine din în ce în ce mai puțină. Sau știau, dar nu puteau să facă altfel.”
”Cu cât ești mai mult departe de mine, cu atât devii o parte ai mare din mine. Uneori, nici eu nu mai înțeleg unde începi tu și unde încep eu.”
”Iar altă dată a spus despre relația lor: a fost o altă formă de singurătate.”
”M-am uitat cum desenează cu creionul și am remarcat că, dacă desenul nu i se pare bun, pentru ea încetează să mai existe, nu-l mai vede, desenează un altul pe aceeași foaie, nu mai bagă de seamă liniile vechi, le vede numai pe cele noi. Ar trebui să învățăm să trăim așa.”
”Se uita în oglindă la cutele din jurul ochilor, la pielea uscată de pe obraji, la gâtul ce i se ofilea. Femeia se usucă mai întâi pe dinăuntru, în suflet, mai apoi și la exterior.”
”Uneori e foarte bine cu el, e ușor. Dar alteori adună atâta întuneric înăuntru... Împreună suntem foarte singuri.”
”Știi, noi doi suntem ca oglinzile lui Fresnel. Au fost luate două oglinzi. Au fost puse față în față. Și la un anumit unghi cele două raze de lumină îndreptate spre ele au generat întuneric.”
”Mi s-a părut că e ceva autentic cu noi. Când suntem amândoi este autentic, iar cu altcineva ne căutăm unul pe celălalt și nu ne putem găsi.”
”Era ciudat să mă trezesc deodată în mijlocul vieții cuiva.”
”Nu am mințit. Asta nu e minciună. Pur și simplu, vii acasă, uiți un adevăr și îți aduci aminte de un altul. Dintr-o femeie devii alta.”
”Bărbatul o face pe femeie să fie altfel. M-am văzut prin ochii lor și am început să mă simt prin sentimentele lor. Cu unul - obosită, moale, în nici un fel. Iar cu celălalt - adevărată, dorită. Femeia simte nevoia d e a dărui și, dacă nu i se dă posibilitatea, atunci nevoia aceasta caută o ieșire.”
”- Tată, cum arată moartea? Spune, tu nu știi? - Probabil că moartea arată foarte simplu, ca un tavan sau ca o fereastră. Desenul de pe tapet. Ultima față pe care o vezi.”
CC.
”Și acum mă simțeam pe mine prin intermediul tău. Pielea mea exista numai acolo unde tu o atingeai.”
”Știu că exist, dar am nevoie tot timpul de dovezi, de atingeri. Fără tine sunt o pijama goală aruncată pe un scaun.”
”Numai din cauza ta au început să-mi fie dragi mâinile mele, picioarele, trupul, pentru că tu l-ai sărutat, pentru că tu îl iubești.”
”Trag cu urechea la ritmul tău. Și încerc să respir împreună cu tine. Inspir, expir, inspir, expir. Inspir, expir. Încet, încet. Uite așa.”
”Pielea nu e doar un sac în care se află măruntaiele, este cea prin care lumea ajunge la noi. Este un tentacul. Și afecțiunea pielii este pur și simplu o modalitate de a te distanța de atingeri.”
”Ei făceau scandal, de parcă nu știau că toate cuvintele rele nu mai pot fi retractate și uitate. Nu știau că oamenii se ceartă în totalitate și se împacă pe jumătate și, astfel, de fiecare dată se depărtează de iubire, care devine din în ce în ce mai puțină. Sau știau, dar nu puteau să facă altfel.”
”Cu cât ești mai mult departe de mine, cu atât devii o parte ai mare din mine. Uneori, nici eu nu mai înțeleg unde începi tu și unde încep eu.”
”Iar altă dată a spus despre relația lor: a fost o altă formă de singurătate.”
”M-am uitat cum desenează cu creionul și am remarcat că, dacă desenul nu i se pare bun, pentru ea încetează să mai existe, nu-l mai vede, desenează un altul pe aceeași foaie, nu mai bagă de seamă liniile vechi, le vede numai pe cele noi. Ar trebui să învățăm să trăim așa.”
”Se uita în oglindă la cutele din jurul ochilor, la pielea uscată de pe obraji, la gâtul ce i se ofilea. Femeia se usucă mai întâi pe dinăuntru, în suflet, mai apoi și la exterior.”
”Uneori e foarte bine cu el, e ușor. Dar alteori adună atâta întuneric înăuntru... Împreună suntem foarte singuri.”
”Știi, noi doi suntem ca oglinzile lui Fresnel. Au fost luate două oglinzi. Au fost puse față în față. Și la un anumit unghi cele două raze de lumină îndreptate spre ele au generat întuneric.”
”Mi s-a părut că e ceva autentic cu noi. Când suntem amândoi este autentic, iar cu altcineva ne căutăm unul pe celălalt și nu ne putem găsi.”
”Era ciudat să mă trezesc deodată în mijlocul vieții cuiva.”
”Nu am mințit. Asta nu e minciună. Pur și simplu, vii acasă, uiți un adevăr și îți aduci aminte de un altul. Dintr-o femeie devii alta.”
”Bărbatul o face pe femeie să fie altfel. M-am văzut prin ochii lor și am început să mă simt prin sentimentele lor. Cu unul - obosită, moale, în nici un fel. Iar cu celălalt - adevărată, dorită. Femeia simte nevoia d e a dărui și, dacă nu i se dă posibilitatea, atunci nevoia aceasta caută o ieșire.”
”- Tată, cum arată moartea? Spune, tu nu știi? - Probabil că moartea arată foarte simplu, ca un tavan sau ca o fereastră. Desenul de pe tapet. Ultima față pe care o vezi.”
CC.
No comments:
Post a Comment